Cu toții știm că dragostea încă mai există și chiar putem vedea acest lucru chiar și în cele mai obișnuite locuri; dar dragostea nu este singurul lucru frumos pe care lumea îl are de oferit și cu siguranță nu este singurul lucru pe care trebuie să-l oferim chiar și noi înșine.
Bunătatea, amabilitatea, gentilețea nu doar că pot face ziua cuiva infinit mai frumoasă, dar întotdeauna se vor întoarce și la tine, poate chiar în momentul în care ești convins că nu o vor face.
Astăzi, în magazinul în care lucrez, a intrat un bătrân cu un câine însoțitor. S-a dus la raionul cu felicitări, a luat una și a apropiat-o foarte mult de față, chinuindu-se să o citească. Exact în momentul în care mă pregăteam să mă îndrept către el pentru a-l ajuta, un bărbat înalt, tatuat si cu o statură intimidantă l-a întrebat dacă are nevoie de ajutor și apoi, i-a citit, calm, fiecare felicitare in parte, cu voce tare, până ce bătrânul a zâmbit încântat și i-a spus „Aceasta este perfectă! Soția mea o va iubi.”
Astăzi, în timp ce așteptam la coadă pentru a plăti, fiica mea, în vârstă de 9 ani, m-a rugat să-i cumpăr o acadea. După ce am refuzat-o de două ori, am cedat, i-am luat o acadea și într-un final, am plătit. Când a venit momentul să ne îndreptăm spre ieșire, ea s-a oprit, s-a întors și i-a dat acadeaua băiețelului care aștepta alături de mama lui, în spatele nostru. Când am întrebat-o de ce i-a dat-o lui, mi-a răspuns zâmbind că a auzit-o pe mamă spunându-i acestuia că nu mai au bani pentru acadea și că nu vor avea până nu va reuși să-și găsească un alt loc de muncă.
În dimineața aceasta, în jurul orei 8, când așteptam la coadă într-un supermarket, pentru a plăti, am observat o femeie care aștepta în spatele meu. Părea supărată, așa că am luat un trandafir dintr-o galeată cu apa de lângă casă, am plătit pentru el și pentru restul cumpărăturilor. M-am întors la femeia din spate, i-am oferit trandafirul, sperând să-i fac ziua mai frumoasă și am plecat. O oră mai târziu, când noul nostru vicepreședinte a venit pentru a ne fi prezentat, am rămas blocat, căci era întocmai femeia căreia îi dădusem trandafirul. Când m-a văzut, mi-a zâmbit cald și mi-a spus: „Mulțumesc pentru floare. Eram doar puțin emoționată pentru că urma să încep prima zi de lucru aici.”
Astăzi, pentru un moment, m-am simțit extrem de frustrat pentru că trebuia să merg la muncă într-o dimineață de sâmbătă. Apoi mi-am reamintit că m-am trezit în dimineața aceasta (la fel ca în toate celelalte dinaintea ei) într-un pat, cald și moale, în siguranță, în timp ce alții au fost obligați să doarmă sub cerul liber, căci nu-și pot permite un acoperiș deasupra capului. Mi-am reamintit că mă voi urca în mașina mea și voi conduce, lejer, spre locul de muncă. Mi-am pus cafea fierbinte într-o cană, pe care am băut-o în timp ce luam micul dejun și m-am gândit că sunt mulți, prea mulți oameni care seara trecută s-au dus la culcare infometați și s-au sculat în dimineața aceasta, la fel în infometați. Așa că, în loc să-mi spun cât de nenorocos sunt pentru că trebuie să lucrez sâmbăta, am ales să zâmbesc. Am ales să găsesc pe cineva care s-a trezit înfrigurat și înfometat în dimineața aceasta și să-i ofer și lui, măcar o mică părticică din ceea ce mi-a fost oferit mie.
Astăzi, opt dintre elevele mele (toate înscrise în echipa de fotbal a liceului) au intrat în clasă având părul tuns mult mai scurt decât în mod normal. Am aflat mai târziu că în momentul în care au aflat că antrenoarea lor de fotbal a fost diagnosticată cu cancer s-au hotărât să se întâlnească seara (cum au și făcut aseară) și s-au dus împreună la o organizație caritabilă, unde s-au tuns și și-au donat, fiecare, o mare parte din păr pentru a putea face peruci pentru bolnavii de cancer.
Astăzi, în timp ce-mi plimbam câinele, am văzut un bărbat (care știam că nu are adăpost și trăia pe străzi) care ținea în brațe o cutie cu pisoiași. Când l-am întrebat de ei, mi-a spus că cineva i-a abandonat lângă o pubelă de gunoi. Mi-a spus că le-a dat de mâncare ce a reușit și el să găsească și mi-a cerut ajutorul pentru a le găsi pisoilor un cămin și pentru a-i da pe pisoi spre adopție. L-am sunat pe veterinarul câinelui meu, care este un iubitor de animale înrăit, i-am spus povestea și i-am spus și unde îl poate găsi pe bărbat. În seara aceasta am primit un mesaj de la veterinar, în care îmi spunea că i-a adoptat el însuși pe pisoi, temporar, până le va găsi un cămin permanent. Mi-a mai spus și că a fost impresionat de bunătatea bărbatului și că i-a oferit și acestuia o slujbă la cabinetul veterinar (cu jumătate de normă, pentru moment) și un loc în care să stea până va reuși să se pună pe picioare.
Eu lucrez pe post de casier într-un supermarket. În momentul în care în fața mea a venit să plătească un soldat, îmbrăcat în uniformă, i-am zâmbit și i-am mulțumit pentru ce face. Mi-a răspuns cu un zâmbet cald și mi-a spus că tocmai s-a întors din misiune, din Afghanistan, și că este fericit că e acasă. În momentul în care trebuia să plătească, bărbatul care aștepta în spatele lui, a intervenit și s-a oferit să plătească pentru cumpărăturile soldatului. I-a mulțumit soldatului, după care s-a aplecat către fiul său (care nu cred că era mai mare de 7 ani) și i-a spus „Uite, așa arată un erou.”
În seara aceasta, mi-am oprit mașina pe marginea drumului pentru a ajuta un bătrân care se chinuia să schimbe cauciucul mașinii sale. M-am oferit să-l ajut. Șocul meu a fost mare când, în momentul în care m-am apropiat de el, mi-am dat seama că era întocmai pompierul care, când eram mic copil, ne-a scos pe mine și pe mama din apartamentul nostru în flăcări. Ne-a salvat viața și deși nu l-am mai văzut de 30 de ani, mi-a luat doar câteva secunde pentru a-l recunoaște. Am vorbit în timp ce îi schimbam cauciucul, iar în momentul în care am terminat, ne-am întors unul spre altul, ne-am uitat unul la altul și i-am strâns mâna. Apoi, în același timp, am spus amândoi „Mulțumesc!”.
Azi, după ce veterinarul mi-a spus că tumoarea de pe abdomenul lui Rogan (câinele meu în vârstă de 7 ani) este malignă și îi pune în pericol viața, m-am dus în sala de așteptare și am plâns pentru câteva minute lungi pentru că nu îmi puteam permite operația de îndepărtare a acesteia. Când m-am calmat, veterinarul mi-a spus că îl vor ține pe Rogan la cabinet pentru restul zilei, pentru a-i face alte câteva teste, în speranța că vor găsi o metodă de a-l ajuta, mult mai puțin costisitoare. Mi-a spus să mă duc acasă, să-mi fac un duș și să mă odihnesc până mă va suna el pentru a mă chema să-l iau pe Rogan acasă. M-a sunat de-abia seară, după 7 ore și mi-a spus că a decis să facă operația gratuit și fără să-mi spună, l-a operat pe Rogan și a îndepărtat complet tumoarea. Nu doar atât, dar m-a asigurat că Rogan se simte bine și că își va reveni complet, pentru că am depistat tumoarea devreme și a îndepărtat-o rapid.
Azi, eu și soțul meu eram într-un magazin cu lucruri și obiecte second hand, unde am descoperit o colecție enormă de piese lego. Ne doream să-l cumpărăm pentru fiul nostru, pentru Crăciun, dar nu aveam suficienți bani la noi și sincer, era și cu mult în afara bugetului nostru. După o mică discuție, am trecut mai departe. 30 de minute mai târziu, când ne-am dus la casă, setul întreg de piese lego era acolo. Atunci, zâmbind, casierul ne-a spus că această colecție lego era pentru noi și că mai devreme, un bărbat a plătit pentru ele, ne-a arătat pe noi și i-a spus casierului că le cumpără pentru noi și l-a rugat să ne spună să-l luăm inainte de a pleca.
Cu siguranta ai fost si tu martor la o astfel de mica poveste, in care bunatatea unei persoane si-a facut simtita prezenta intr-unul dintre cele mai placute feluri posibile. Daca iti amintesti un astfel de moment, te invitam sa ni-l povestesti si noua, in sectiunea de comentarii de mai jos.
