Vă impărtășim aici o frumoasă poveste care sperăm să vă convingă și pe voi că fericirea și dragostea deplină există și pot fi atinse de cei ce nu renunță în căutarea lor.
„Îmi așteptam un foarte bun prieten la aeroport când am avut una dintre acele experiențe superbe, care au puterea de a-ți schimba viața și percepția pe care o ai asupra ei. A fost exact acel tip de experiență de care tot auzi vorbindu-se, dar care ești convins că nu ți se va întâmpla niciodată.
Într-un final, ea apare brusc, exact când te aștepți cel mai puțin și te schimbă pentru totdeauna. A mea s-a întâmplat la doar un metru în dreapta mea.
În timp ce stăteam pe vârfuri și mă chinuiam să-mi zăresc prietenul prin învălmășeala de pasageri ce ieșeau din aeroport, am observat un bărbat îndreptându-se în direcția mea. S-a oprit exact lângă mine, în dreapta, unde era familia lui.
Cele două bagaje pe care le ținea au fost lăsate pe jos, în timp ce bărbatul i-a făcut un semn celui mai mic dintre fiii săi (avea, cred, doar 6 ani), apoi s-a aplecat și l-a îmbrățișat strâns pe copil.
I-a dat drumul doar cât să-l poată privi și apoi i-a spus, încântat: „Mă bucur să te văd pentru că mi-a fost foarte dor de tine.” Copilul i-a zâmbit ușor și foarte timid i-a răspuns: „Și mie, tati!”
În continuare, bărbatul s-a ridicat și a trecut la următorul fiu (care cred că avea în jur de 9 sau 10 ani), căruia i-a pus palmele pe obraji și i-a spus: „Ai devenit deja un tânăr bărbat, văd.” După care i-a oferit și acestuia o îmbrățișare caldă și i-a spus că îl iubește.
În timp ce toate acestea se întâmplau, o mică fetiţă (nu cred că avea mai mult de un an) se agita în braţele mamei ei, fără a-şi lua ochii de la tatăl proaspăt întors. Bărbatul s-a întors spre ea, a luat-o cu blândeţe în braţe şi a sărutat-o pe obraji. Apoi, a legănat-o uşor şi am urmărit surprinsă cum fetiţa s-a relaxat, şi-a aşezat capul pe umărul tatălui sau şi a rămas aşa, liniştită şi mulţumită.
După câteva momente în care nu mi-am putut dezlipi ochii de această frumoasă scenă, bărbatul i-a dat-o pe fetiţa celui mai mare dintre fii şi a declarat încântat: „Am păstrat cea mai bună parte pentru sfârşit.”
Imediat după ce a spus acest lucru, s-a dus la soţia sa şi i-a dat cel mai frumos şi mai drăgăstos sărut pe care l-am văzut vreodată. S-a uitat în ochii ei, i-a şoptit „Te iubesc.” şi au rămas câteva momente aşa, uitandu-se unul în ochii celuilalt şi tinandu-se de mâini. Pentru un moment m-am gândit că seamănă cu nişte proaspăt căsătoriţi, dar judecând după copiii pe care îi aveau şi vârstele lor, era imposibil ca ei să se fi căsătorit recent.
Eram confuză şi complet fermecată de această dovadă de dragoste necondiţionată din faţa mea. Brusc, m-am simţit inconfortabil, de parcă aş fi fost o intrusă care nu avea dreptul de a trage cu ochiul la ceva atât de frumos. De aceea, am rămas puţin surprinsă când m-am găsit întrebând, emoţionată şi timidă: „Wow! De când timp sunteţi căsătoriţi?”.
Răspunsul a venit prompt de la bărbat, care deşi mi se adresa, tot nu îşi dezlipise ochii de la soţia sa. „Suntem împreună de 14 ani şi căsătoriţi de 12 ani.”
„Şi cât timp ai fost plecat? De când nu v-aţi mai văzut?” Am continuat eu surprinsă, dar la fel de emoţionată. Bărbatul şi-a întors privirea asupra mea şi cu un zâmbet larg mi-a răspuns: „De două zile lungi.”
Nu mi-a venit să cred. Mi s-a părut imposibil. Doar două zile? Eram şocată de intensitatea emoţională a reîntâlnirii, care m-a făcut să cred că bărbatul lipsise câteva săptămâni, dacă nu chiar câteva luni.
„Wow. Sper ca după 12 ani şi căsnicia mea să fie aşa de intensă.”
Brusc, zâmbetul bărbatului a dispărut, iar el s-a uitat fix în ochii mei, cu o putere şi o forţă pe care am simţit-o până în adâncul sufletului şi mi-a spus ceva care m-a schimbat.
„Nu mai spera. Acţionează!” Apoi mi-a zâmbit din nou, mi-a strâns mâna, mi-a urat noroc şi apoi a plecat alături de frumoasa lui familie.
Am continuat să-l urmăresc, când prietenul meu a ajuns lângă mine şi m-a întrebat curios: „La ce te uiţi?”
Fără ezitare, i-am răspuns hotărâtă şi încrezătoare: „La viitorul meu!”
