Alegerea partenerului de cuplu şi a prietenilor se poate dovedi cu adevărat dificilă pentru mulţi dintre noi şi acest lucru este influenţat, în mare măsură, de prejudecatile formate de-a lungul timpului şi influenţa pe care acestea o au asupra deciziilor noastre.
Unul dintre workshop-urile la care am participat recent s-a intitulat „Viata ca o poveste sau o poveste despre viata”, susţinut de psihoterapeutii Diana Deaconu şi Dora Deac.
Pentru că mi s-a părut foarte interesant, în special din perspectiva cunoaşterii propriilor reacţii şi a motivaţiilor care stau la baza acestora atunci când relaţionăm, m-am gândit să trec în revistă informaţiile care mi s-au părut relevante pentru cei care îşi doresc relaţii armonioase şi găsirea partenerului potrivit.
Pe cei care înţeleg importanţa autocunoaşterii în cultivarea unor relaţii bazate pe înţelegere şi încredere(în special a şi în propria persoană) îi invit să citească fără ezitare mai departe.
Atelierul a pornit de la Triunghiul Dramatic conceput de Stephen Karpmann, conform căruia fiecare persoană are propriul sau „scenariu de viata” în care sunt incluse credinţele despre oameni şi viaţă, iar acest lucru le influenţează comportamentul, modul în care relaţionează cu ceilalţi şi percepţia asupra realităţii.
Cele mai multe dintre aceste credinţe se formează în copilărie şi apar sub forma unor mesaje de la părinţi, bunici, profesori, etc., ce ne sunt de ajutor pentru a face faţă unor situaţii la un moment dat dar care, cu timpul, se pot transforma în comportamente generatoare de angoasă şi stres. Exemple de astfel de mesaje:
- fii perfect!
- fii puternic!
- fă plăcere!
- încearcă din greu!
- grăbeşte-te!
Preluate ca moto-uri personale, aceste mesaje conducătoare(sau Drivere), mai degrabă implicite decât explicite, transmise mai mult pe cale non-verbală, se pot transforma, odată cu trecerea timpului, în mesaje negative, restrictive. Acest tip de mesaje poartă denumirea generală de „injoncţiuni” şi sunt cele care stau la baza:
- credinţelor despre sine, ceilalţi şi lume;
- deciziilor de viaţă timpurii care ne formează comportamentul;
- limitării dezvoltării personale.
Exemple de injoncţiuni:
– nu fi tu însuţi!
– nu fi copil!
– nu aparţine!
– nu simţi!
– nu fi apropiat!]
– nu creşte!
– nu reuşi!
– nu fi important!
– nu fi sănătos!
– nu gândi!
– nu fă nimic!
Vom reveni, în postarea următoare, cu descrierea scenariilor de viaţă corespunzătoare celor 5 drivere menţionate mai sus şi câteva sugestii pentru depăşirea lor.
