Am ales subiectul plecand de la niste exemple de viata extrem de dure. Am aflat recent, si m-a blocat, povestea unei prietene care care mi-a povestit ca partenerul ei de viata a batut-o de cateva ori.

Cand am auzit, am crezut ca nu aud bine sau ca nu am inteles. O femeie frumoasa, inteligenta, profesional foarte realizata, social implinita, job bun, salariu excelent, multe abilitati, talente, etc. Un om pe care il stiam realizat si foarte echiibrat.

Mai uimita am fost si cand mi-a zis ca nu vrea sa se desparta de el, cand am intrebat-o de ce mai sunt impreuna in conditiile astea.

M-a blocat raspunsul ei: a zis ca-l iubeste si ca si el o iubeste, in ciuda a ceea ce se intampla, si spera sa se casatoreasca , pentru ca el asa i-a spus…ca vrea o familie.

Am ramas perplexa. E drept, stiu ca inteligenta cognitiva si cea emotionala de multe ori nu au nici o corespondenta, din pacate, dar nu ma asteptam sa vad asa un caz tocmai intre prietenele mele.

Mi-am permis, data fiind relatia de prietenie si de incredere dintre noi, sa fiu cum nu sunt eu de obicei, adica extrem de directa, categorica si sa o avertizez ca e intr-un mare pericol, sa-si faca bagajele in secunda doi si sa-l paraseasca.

A zis: „ Da, Cami, lasa ca vad eu ce fac, deocamdata stau asa..”

Ne-am despartit dupa ce am baut o cafea impreuna, eu cu un mare gust amar, dincolo de stupefactia data de ce am auzit si nu m-as mira sa ma sune dintr-un spital sa imi spuna ca e intr-o stare grava.

Inca nu pot sa cred, desi e real…ca iata, deja suntem in 2017, intr-un oras mare dintr-o tara, zic eu, cat de cat civilizata, cel putin in comparatie cu multe locuri salbatice de pe pamant si mai ales cu toate resursele de dezvoltare personala sub nasul nostru.

Tot recent aud, de la o prietena, de data asta despre o simpla cunostinta comuna, despre o alta femeie pe care, daca o vezi cum arata si ii afli coordonatele personale si socio-profesionale, te gandesti ca are tot respectul si admiratia din lume. La fel, agresata de partener; ea, insa se desparte de el, dar doar dupa ce i-a transmis lui ca:” Totusi, daca isi cere scuze, ea e dispusa sa-l ierte”…

Din nou, raman socata. Serios?!?! Daca isi cere iertare, ea il iarta?

Mi-e clar ca ori va atrage un tipar asemanator, ori batausul revine spasit si „schimbat la 180 de grade” cu texte: „ Te rog iarta-ma, nu se va mai repeta nicodata!”

Am auzit si de cazuri de femei celebre si cu siguranta ati auzit si voi. Sau de de femei apropiate din cercurile voastre de prieteni sau cunostinte. Sau mai grav, familie.

Si nu vorbim de femeile de la tara, cu 10 clase, care au 5 copii si nu au unde sa plece, nici curajul sa se aventureze in neant. Nu despre ele discutam. Ci despre femei educate, independente financiar, care in realitatea anilor 2016-2017, si in contextul unei supra-saturatii de cursuri, workshopuri, materiale distribuite pe retele sociale, continua sa se joace cu pericole mari si sa demonstreze din pacate, O STIMA DE SINE FOARTE, FOARTE JOASA.

Pare incredibil, dar e adevarat si nu va invit la judecata si critica. Chiar nu. Va invit la un moment de reflectie personala asupra a cat va iubiti voi pe voi cu adevarat.

Nu teoretic, ci practic, si masurat acum doar dintr-o singura perspectiva: ati fost sau sunteti cumva intr-o relatie toxica?

Ca fara sa vrem, ne putem minti ca ne iubim pe noi insine, dar sa constatam ca ori suntem intr-o relatie toxica, ori am fost mult timp si din pacate cam asta e tiparul pe care il atragem.

Ce e aia o relatie toxica cred ca stim cu totii. E o relatie care iti face rau, nu duce la nimic bun, te seaca de energie, iti diminueaza increderea si stima de sine si in care nu poti construi nimic.

Dar, ca un facut, oamenii nu se despart, ci se simt atrasi ca de un magnet diabolic si isi creeaza sperante naive de genul: „ Lasa ca poate o sa fie bine si se schimba si el”. Sau ea, dupa caz.

Ca nu doar femeile sunt victime. Ele sunt doar mai vulnerabile, insa din pacate cunosc si cunoasteti si voi cazuri de barbati care stau de ani de zile in relatii care i-au transformat din oameni cu personalitati frumoase si puternice in niste simple umbre si ei continua, in ciuda avertismentelor disperate din partea familiei si prietenilor adevarati.

Si asa te doare sufletul cand e vorba de cineva drag, ca ai vrea sa tai tu pisica in doua in locul lor si sa pui punct pe loc!

Dar nu avem cum si stim asta, din pacate. Nu putem forta oamenii sa faca ce vrem noi, chiar daca le vrem binele.

Exemple de relatii toxice: unul din ei doi isi asuma toate responsabilitatile de cuplu, celalalt doar profita, unul e foarte agresiv verbal si il umileste pe celalalt de cate ori are ocazia, si acasa si in public, unul are relatii extraconjugale, celalalt accepta asta ca pe un compromis necesar, si multe alte cazuri…le stim cu totii.

Mai sunt oamenii pe care daca ii intrebi daca sunt in relatii de cuplu iti zic zambind amar: „ Si da, si nu” Am auzit si eu recent asta. Si, instinctiv, inchizi ochii pentru o secunda pentru ca realizezi ca de fapt raspunsul real e NU, insa multi oameni prefera sa se minta singuri si sa creada ca totusi ceva bun li se intampla, desi sunt in niste scenarii in care sunt tratati ca niste soricei carora cineva le arunca cateva firimituri de paine, doar cat sa nu moara si sa aiba falsul sentiment ca apartin si ei, sentimental, cuiva.

In multe aspecte care tin de viata de cuplu, e bine sa fim deschisi la minte si flexibli si sa cautam in mod creativ solutii care sa ne faca viata mai frumoasa si mai armonioasa.

Exista insa si cateva aspecte si subiectul de fata e unul dintre cele in care trebuie sa fim categorici, transanti, pentru ca e vorba in primul rand de respectul nostru fata de noi. Respect care trebuie tratat extrem de serios intrucat are implicatii directe asupa stimei de sine si asupra intregii vieti.

Stima de sine e o resursa capitala de viata. O buna stima de sine e motorul principal care ne poarta spre o viata fericita si implinita. Cand ai o stima de sine joasa, oricat ai fi de frumos si talentat si oricate avantaje ai avea de partea ta, nu le vezi, nu stii sa le valorifici, ii lasi pe altii sa se foloseasca de tine si devii nefericit(a) toata viata. Si e un mare pacat. Viata in sine e un dar si merita pretuita cu fiecare secunda.

De asta, intr-o relatie toxica e cel mai bine sa nu stam, ci sa punem punct cat mai repede. De indata ce vezi ca nu mergi in directia buna si esti impovarat(a) cu emotii negative, dubii, frustari si dezechilibrul dintre tine si celalalt creste, iar celalalat nu vrea sa faca nimic sa rezolve situatia, desi ai discutat cu el/ea, e cazul sa fii transant si sa termini relatia pe loc.

Si fara planuri de rezerva pe modelul: „Stai sa imi gasesc pe altcineva si pe urma.” Nuu, fiecare secunda in plus iti diminueaza din stima de sine. E de luat o decizie radicala, rapid, si fara regrete.

De ce? Pentru ca exista undeva, nu departe, cineva care te merita si abia asteapta sa fie descoperit(a), doar sa-i permiti, sa-i creezi contextul potrivit ca sa apara in viata ta.

Ca sa iti dai seama daca esti intr-o astfel de relatie toxica sau nu, e simplu si trebuie doar sa-ti pui cateva intrebari:

– Sunt cu adevarat fericit(a) in relatia mea de acum?

– E echilibru intre noi sau unul da foarte mult si celalalt mai mult primeste si cere?

– E o relatie vie, comunicam des, ne vedem, interactionam, ne pasa unul de celalalt sau accept cu naivitate un om care ba apare, ba dispare, sub diverse pretexte?

– Construim ceva impreuna? Ne facem planuri de viitor?

– Ne facem promisiuni de care sa ne tinem?

– Am sufletul linistit si fericit atunci cand sunt cu celalalt sau ceva simt ca ma impovareaza?

– Ma face celalalt un om mai bun, scoate ce e mai bun din mine? E el/ea un bun catalizator pentru mine?

Daca raspunsurile sunt DA si avem si argumente solide si usor de pus pe masa cu exemple, atunci Slava Domnului!

Daca raspunsurile sunt mai mult NU, sau ezitam pe alocuri, e cazul de un research mai amanuntit, de investigatii.

Daca nu esti in nici o relatie acum, intrebarile ar fi: Am fost in astfel de relatii? Cat am stat in ele pana sa imi dau seama de greseala? Am re-atras acelasi tipar cumva sau am invatat din greseli si mi-am redresat stima de sine?

Viata e prea scurta ca sa o traim in compromisuri de genul asta. Caci nu vorbim de compromisurile sanatoase care ne modeleaza flexibilitatea si care sunt normale in orice relatie de cuplu.

Vorbim de compromiterea fericirii si a respectului de sine, elemente cruciale pentru fiecare dintre noi. Asadar, va invit sa fim cat se poate de sinceri cu noi insine, nu de dragul altora sau de dragul eticii, ci doar de dragul nostru. Pentru ca meritam sa fim fericiti!